RSS

Mini-scenetă “Ocaua lui Cuza”

27 Mai

OCAUA LUI CUZA

-        miniscenetă într-un act –

 

PERSONAJELE:

* ALEXANDRU IOAN CUZA

* NEGUSTORUL

* ORDONANŢA LUI CUZA

* PREZENTATORUL

 

DECORUL ŞI RECUZITA:

* O masă în scop de tarabă/tejghea;

* Două ,,putini”(confecţionate din coli de carton, pe care sunt desenate cu ceracolor gros ,,doagele”, lipite sub formă cilindrică, pot avea şi torţi);

* Un ,,ciubăr”(se confecţionează ca putinele, dar mai larg);

* Un panou /planşă prin care să se evidenţieze importanţa zilei de 24 Ianuarie;

*Portretul lui Alexandru Ioan Cuza.

 

COSTUMELE:

CUZA: ţinuta de domn:veston/sacou, împodobit sugestiv cu

              epoleţi, decoraţii,  cingătoare, sabie, chipiu cilindric        

              cu pană prinsă cu o broşă/medalie/stemă;

              ţinuta de ,,ţăran”: suman (palton lung, negru sau

              un halat flauşat negru), căciulă de miel, ţărănească;

NEGUSTORUL: gras, cu burtă, cu un fel de caftan lung,    

              încins cu un brâu lat şi cu un acoperământ fistichiu

               pe cap;

ORDONANŢA: veston/sacou cu epoleţi şi cingătoare mult

              mai puţin ,,ochioasedecât ale lui Cuza, căciulă cu

              însemne mai modeste decât ale domnitorului.                        

 

              INTERPRETAREA SCENETEI

 

PREZENTATORUL: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza obişnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând, ca să nu fie recunoscut, şi să se amestece printre oameni ca să vadă cu ochii lui cum trăieşte poporul său.

Astfel, într-o zi şi-a pus suman şi căciulă ţărănească, a luat două putini cu lapte acru şi a plecat la târg, la Galaţi : aflase că era acolo un negustor de ulei care îi înşela pe cei săraci şi nu folosea ocaua cea hotărâtă prin lege.

 

        *În timp ce prezentatorul citeşte sau spune din memorie,  ,,negustorul” se află la tejgheua lui cu ciubărul/butoiul de ulei şi cu o cană relativ mare alături. Sub tejghea se află o cană vizibil mai mică decât prima. Undeva, lângă perete,ajutat de ordonanţa sa, Cuza îşi pune peste ţinuta domnească ,,sumanul”, căciula şi ia cele două ,,putini”, îndreptându-se apoi către negustorul care stă ţanţoş şi viclean şi îşi laudă marfa.

NEGUSTORUL(strigând tare, pe cât posibil caraghios, agitându-se, pentru a amuza publicul):

- Untdelemn  buuun!! Untdelemn ieftiiin!! Luaţi de la mine untdelemn!! Luaţi numai de la mine untdelemn!!

CUZA: ( se apropie smerit de negustor, cu cele două putini în mâini şi-i vorbeşte cu respect şi teamă:

- Jupâne negustor, am de vânzare lapte acru bun şi proaspăt şi văd că Domnia-Ta ai untdelemn de care eu am mare trebuinţă. Nu vei voi să-mi dai pe şase ocale de lapte două ocale de untdelemn?

NEGUSTORUL: ( clipeşte viclean din ochi, îşi freacă mâinile şi barba, măsurând cu dispreţ ,, ţăranul” şi-i răspunde repede, cu glas prefăcut)

- Ţi-l iau pe tot, ce să ne mai încurcăm cu şase ocale…Îţi fac un bine…Uite ocaua, măsurăm laptele mai întâi şi apoi facem socoteala. Aşaaa…una, două, trei …(aici negustorul mimează că numără pentru a nu crea un timp  ,,mort” prea lung, care ar plictisi publicul)…douăzeci şi trei, ai douăzeci şi patru de ocale!(se uită în putine şi adaugă poruncitor) Da’ pune-l şi pe acesta  care a rămas pe fund că nu am umplut bine ocalele…

CUZA:(rugător): Dar, jupâne… erau pline ochi…

NEGUSTORUL:(nepăsător): Lasă, lasă, că faci tu altul! Să-ţi pară bine că ţi-l iau aşa scump cum ai cerut!

CUZA:(mai rugător):Jupâne…nu-i scump…sunt sărac…numai laptele acesta îl am…

NEGUSTORUL:(nerăbdător şi iritat): Hai, nu mai lungi vorba! Să-ţi măsor untdelemnul şi să scap de tine, sărăntocule!

*Negustorul scoate de sub tejghea cealaltă  oca, mai mică, şi vrea să măsoare untdelemnul cu ea.

CUZA:(speriat):Ce faci, jupâne, de ce nu măsori cu aceeaşi oca?! Asta e mai mică!

NEGUSTORUL:(sigur pe el): Nu se poate, nu vezi că-i plină de lapte? Se strică untdelemnul! Şi nu-i deloc mai mică…ţi se pare ţie…

CUZA:(cu glas plângător): Jupâne, nu-ţi fă păcat cu mine! Spăl eu ocaua!!!

NEGUSTORUL:(furios): Ce te pricepi tu, nemernicule, la ocale? Îţi măsor cum vreau eu!!!          

CUZA:(amărât): Nu-i cu dreptate, domnia-ta…    

NEGUSTORUL:(strigând furios, cu răutate): Dreptatea o fac eu cum vreau! Vezi că acum pun argatul să-ţi ardă câteva să te satur de dreptate!

La aceste vorbe, ,,ţăranul face semn ordonanţei, schimbă căciula cu chipiul, îşi scoate sumanul, pe care îl dă ordonanţei şi rămâne în hainele domneşti. De multă uimire şi spaimă negustorul rămâne încremenit şi scapă ocaua din mână.

CUZA:(supărat, dar în acelaşi timp demn şi stăpânit): Ei, negustorule, uite cum te-am prins că eşti lacom, necinstit şi nemilos cu cei săraci şi nu respecţi legea dreptăţii!!

NEGUSTORUL:(cade în genunchi şi se roagă milog): Iertare, Măria-Ta, iertare că nu o să mai înşel pe nimeni niciodată…

CUZA:(mai binevoitor): Recunoşti că ai greşit?

NEGUSTORUL:(răspunde pe nerăsuflate): Recunosc, Măria-Ta! Recunosc!

CUZA:(cu interes ): Şi spui că o să fii om cinstit şi drept de acum încolo?

NEGUSTORUL:(răspunde repede cu un fel de bucurie): Drept şi cinstit, jur, Măria-Ta! (apoi întoarce faţa de la domn, spre public şi spune ca pentru el, cu bucurie răutăcioasă): Am scăpat uşor!

CUZA:(privindu-l lung ): Ca să dovedeşti că vei fi cinstit precum ai jurat, trebuie să spui şi celorlalţi că trebuie să fie drepţi…

NEGUSTORUL:(îl întrerupe nerăbdător pe domn şi zice repede a lehamite): Spun, spun, Măria-Ta…

CUZA:(foarte serios şi categoric): Atunci ia sfoara asta, leagă ocalele una de alta … (îl ajută să lege ocalele, în timp ce negustorului îi dispare treptat bucuria răutăcioasă şi îi apare o expresie de îngrijorare) …aşa…pune-le pe după gât şi mergi azi toată ziua prin târg, până a asfinţi soarele, şi spune tare oamenilor cu care oca trebuie să măsoare şi cu care nu.

NEGUSTORUL:(îngrozit, disperat, rugător): Măria-ta, ai milă, o să râdă lumea de mine!!! Vai, o să fiu de râsul calicilor…

CUZA:(îl întrerupe sever): Vrei altă pedeapsă poate? Să-ţi iau averea pentru necinste e mai bine?

NEGUSTORUL:(speriat peste măsură, cu ochii mari, răspunde cu supunere, bâlbâindu-se caraghios): Vai, nu! Spun, merg, strig, leg, măsor, numai nu-mi luaţi bănişorii…

Cu ocalele după gât, negustorul dă un ocol prin faţa spectatorilor, ridicând, pe rând, câte o oca şi strigând: Cu asta – da! Cu asta – nu! Cu asta – da ! Cu asta – nu!

În urma lui ordonanţa domnitorului îl scutură de mânecă atunci când se opreşte din strigat – e suficient să strige de cinci – şase ori.

DUPĂ TERMINAREA ,,OCOLULUI PRIN TÂRG” ACTORII SE GRUPEAZĂ ŞI FAC O REVERENŢĂ ÎN FAŢA PUBLICULUI.

                                        Realizare  – înv. CROITOR VIORICA

                           

 

 

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 27 mai 2011 în Istorie

 

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: